Psihologia maselor
Secolul XX e un secol cu o zguduitoare istorie.”
Noi nu numai am trecut printr-o criza complicata a vietii
social-politice ci ne-am pomenit in fata unor probleme teoretice
absolut noi. Am experimentat cu dezmembrarea unor forme a gindirii
politice. Problemele trecute cu vederea de ginditorii sec.18-19 au
iesit pe neasteptate pe prim plan. Cea mai importanta caracteristica
a evolutiei gindirii politice contemporane devine aparitia noii
puteri : puterea constiintei mitice. Aceasta a ridicat pe valul
schimbarilor noul detinator al puterii : multimea.”
Traim o epoca a maselor individul dizolvindu-se in mlastina
multimi conformiste.”Tendinta spre conformism in societatea
contemporana e mai adinca decit altadata ; standartizarea
gindurilor si actiunilor au o anvergura nationala si chiar
continentala”. Aceasta a impulsionat aparitia noii
stiinte: psihologia multimii care a elucidat esenta irationala a
maselor si pericolele legata de aceasta realitate.
”Importanta elementelor irationale in politica se poate
pentru totdeauna lega de numele lui G.Lebon, primul teoretician al
psihologiei multimii. Subliniind, cu unele exagerari, realiile
comportamentului uman in conditiile unei multimi, autorul ne-a
stabilit in fata unor fenomene periculoase , care erau cunoscute dar
nu erau luate in seama si astfel a zguduit conceptia traditionala a
individualitatii umane pe care se baza doctrina clasica a democratiei
si legenda revolutionara democratica.
Pe de alta parte
politica clasica ignora cunostintele elementare privind psihologia
multimii. Dizolvindu-se in masa individul isi pierde interesele
personale pentru a se supune celor comune, sau mai bine zis
prezentate drept comune de catre lideri. Orice politica ce se bazeaza
pe interesele si ratiunea omului, indeosebi in societatea de masa
priveste totul in rozul teoriilor economice si sociale abstracte.Ea
nu vede omul in toata complexitatea sa, trecind cu vederea emotiile,
memoria, dorintele si miturile sale. Propriile iluzii ea le considera
reale. Creata si condusa de modele stiintifice, o astfel de politica
clara si logica ar fi binevenita unui grup de filozofi, oameni de
stat si savanti, insa maselor acesta politica le este absolut
straina.
“Politica este o actiune neintrerupta si da nastere unor
structuri permanent active prin acesta fiind identica economiei, insa
politica este superioara economiei introducind in joc sentimente,
pasiuni, convingeri nesupunindu-se regulilor contabilitatii”
Multimea detroneaza bazele democratiei , zidite de burghezia
liberala si renascuta de sociali-democrati. Cei din urma au tins spre
o guvernare prin intermediul unei elite alese prin intermediul
votului universal. Politica lor, determinata de realiile economice si
care refuza sa observe realiile psihologice, este sortita unei
permanente instabilitati. Au o conceptie eronata privind natiunea,
societatea, epoca. Dar anume o astfel de epoca revolutionara si
atrage dupa sine multimile. Si ele necesita o noua politica. In fine
economia, stiinta urmeaza legile istorice, iar politica trebuie sa
urmeze legile naturii umane.Orinduirea contemporana s-a bazat pe
mitul egalitatii umane, iluzia egalitatii insa este detronata de dura
realitate.”E o permanenta inegalitate intre oameni, ei
impartindu-se in doua categorii: lideri si condusi. Ultimii sunt o
majoritate ce necesita existenta unei autoritati care ar lua
deciziile si careea s-ar putea pe deplin supune.”Stihiinic
multimea tinde nu spre o democratie ci spre o dictatura, aceasta
tendinta fiind un perpetuu factor de destabilizare sociala si izvor
al pericolului pentru societatea democratica contemporana.
Stabilitatea societatilor occidentale a instaurat ideea precum ca
masele nu ar fi un element social si nu ar prezenta un pericol
deosebit. Aceasta conceptie ar arata urmatoarele : multimile sunt
grupari de oameni ce se aduna in afara institutiilor si in contrariul
lor, pe o baza temporara; asadar multimile sunt asociale si asocial
formate. Ele sunt rezultatul descompunerii continue a grupurilor si
claselor. Membrii multimii, plebsul, ar fi oameni ce nu apartin unor
structuri sociale anumite, ce exista in afara structurilor sociale,
fiind restrinsi in ghetto si downtown fara o ocupatie si scopuri
stabile, traind in afara legii si obiceiurilor. Oricum s-ar crede ca
asa este. Respectiv pentru un sociolog multimea nu ar fi un fenomen
autentic, nici semnificativ sau nou, este doar un epifenomen.
Societatea este ordinea, iar multimea dezordine, si in fine mai mult
un fenomen colectiv decit social. Insa aparitia unor conceptii atit
de consensuale au fost generate de un subtil specific. Societatea ce
are o puternica baza practica si juridica, e toleranta fata de
fenomenele nonconformiste. Natura lor asociala, anormala, nu
afecteaza stabilitatea lucrurilor. Insa cind o societate se zguduie
sub atacuri externe, atunci pericolul securitatii interne si externe
amplifica riscul ce-l prezinta aceste fenomene de masa pentru
societate. Si ele incep a fi socotite drept periculoase si anormale
si multimile de muncitori incep a fi analizate in termeni psihiatrici
si criminologici.
Psihologia multimii a raspuns la
aceasta stare de lucruri prin descoperirea celor trei elemente
constitutive ale noii stiinte:
1.masele sunt un fenomen social;
2.
fenomenul de sugestie explica dizolvarea individului in multime;
3. hipnotizarea este modelul comportamental al liderului
in masa.
S-a si formulat un sistem de conceptii privind
fenomenul multimii, sistem constituirea caruia este legata de numele
marelui teoretician al domeniului: Gustav Lebon. Conceptiile ar fi
urmatoarele:
1. Multimea in sens psihologic este o
comunitate umana, ce este caracterizata de o comuniune psihica si nu
este o adunare de indivizi intr-un loc oarecare.
2.
Individul actioneaza ca si multimea, insa primul constient, iar cea
din urma inconstient sub impulsul unor pasiuni irationale. Findca
constiinta poatra un caracter individual, iar inconstientul este
colectiv
3. Multimile sunt conservatoare, in pofida
modului de actiune revolutionar. Ele sfirsesc prin a renaste tot ce
au deturnat anticipat, caci pentru ele ca si pentru toti aflati in
hipnoza, trecutul e mult mai important decit prezentul.
4. Multimea, care n-ar fi cultura, doctrina sau pozitia sociala a
membrilor sai are nevoie de sustinerea unui lider. El nu le convinge
prin argumente rationale sau violenta. El ii seduce drept un
hipnotizator prin autoritatea sa.
5. Propaganda (sau
comunicarea) are obaza irationala, convingeri colective si drept prim
instrument – sugestia. O buna parte a actiunilor noastre sunt
efecte ale convingerilor. Intelectul critic, lipsa convingerii si
pasiunile sunt bariere ale actiunii. Sugestia le poate trece, deaceea
propaganda adresata multimii trebuie sa foloseasca un limbaj
alegoric- energic si imaginativ, cu formulari simple si autoritare.
In fine orice partid, mass-media, profesionisti in domeniul
publucitatii si propagandei folosesc principiile lui Lebon, trucurile
si regulile sale. Insa nimeni nu va recunoaste aceasta, caci in acest
caz intregul instrumentariu propagandistic al partidelor, defileurile
conducatorilor la televiziune, sondarea opiniei publice ar deveni
ceea ce sunt: elemente ale strategiei de masa, bazindu-se pe ideea
irationalitatii multimii. Multimilor li s-ar spune cu placere ca sunt
irationale, dar e interzis : lor li se insufla contrariul.
6. Politica, scopul careea este conducerea maselor (a unui
partid, clasa, natie) prin necesitate e o politica nelipsita de
fantezie.Ea trebuie sa se bazeze pe o idee suprema (revolutie,
patrie) fie aceasta si o idee - fix care se insufla in constiinta
fiecarui om al multimii pina ce ea s-ar transforma ulterior intr-o
convingere de nestramutat si s-ar revarsa in actiuni colective.
Aceasta stare de lucruri deschide calea unor personalitati,
ce cunscind regulile jocului cu multimea ar putea distruge in calea
sa totul la ce au aspirat generatii intregi. Astfel de personalitati
nu au intirziat sa apara : Robespierre, Napoleon, Hitler, Stalin e
doar un inceput de lista. Probabil inca vom asista la noi spectacole
pretul tichetei fiind viata, prea mari valori s-au pus in joc de
acest nou tiran care este multimea.
In
prezent, cunoasterea psihologiei multimii pentru conducatorul politic
inseamna nu atit o posibilitate de a conduce cu masa, astazi pentru
unii guvernanti mediocri acesta a devenit prea complicat, ci cel
putin sa nu fie condusi de ea.
Structurind
descoperirile sale Lebon genereaza o clasificare conventionala a
multimilor:
1. Multimea neuniforma.
a)
Anonima (gloata in strada)
b)
Nonanonima ( adunarile parlamentare, juratii etc.)
2. Multimea uniforma .
a)
Sectele (politice sau religioase)
b) Castele (muncitorimea,
militarii, fetile bisericesti etc.)
c) Clasele
(burghezia,proletariatul)
Un alt cercetator in domeniu
E.Canetti a evoluat calitatile unei multimi:
1.Multimea tinde sa creasca fara a avea hotare de limita. Daca
limitele sunt artificiale – prin crearea institutiilor ce ar
mentine izolarea multimii, apare pericolul eruptiei sale.
2. In interiorul multimii domina egalitatea ce este un factor
absolut al existentei si viabilitatii multimii.
3.
Multimea tinde spre densitate.
4. Multimea are
nevoie de o directie. Existenta unui scop comun nimiceste interesele
individuale ca fiind periculoase pentru multime.
Comportamentul colectiv uimeste prin irationalitatea sa
criminala, psihologul englez Bartlett exprimindu-se in aceasta
directie astfel : “Marele mister al oricarui comportament este
comportamentul social. Am fost nevoit sa-l studiez toata viata mea,
dar n-as pretinde ca l-am inteles si ca-l cunosc. Mi-am facut
impresia ca am patruns in esenta firii individului, fara a incerca
insa sa prezic comportamentul lui in grup.”
Actiunile intreprinse de multimile revoltate au generat o teorie a
“multimii criminale” dezvoltata de Lombrozo si Sigeli.
Lombrozo considera ca multimile sunt compuse din indivizi cu caracter
delicvent si sunt condusi la fel de astfel de indivizi. Psihologia
multimii poate fi privita drept o parte a antropologiei criminale,
caci criminalitatea e un elemant indisolubil al oricarei multimi. Se
observa o tendinta generala de creare a unei doctrine juridice pentru
pedepsirea crimelor multimilor. Sigeli pe de alta parte considera
“multime criminala” toate miscarile sociale, politice de
la anarhisti la socialisti si desigur muncitorii in greva, partasii
mitingurilor de strada. Asadar multimile si-au deschis calea in
politica prin aspectul criminal al actiunilor sale.
O
cauza a actiunilor distrugatoare ale multimilor este desigur opinia
de masa extrem de instabila. Savantul englez Mc Dougall a subliniat
un sir de cauze evidente ale acestei instabilitati:
1. Dezmembrarea si slabirea crezurilor antecedente, care si-au
pierdut puterea si nu mai pot directiona opinia schimbatoare a
multimii. Locul fostei credinte este ocupat de un sir de opinii
particulare fara trecut si viitor.
2. Puterea
crescinda a multimii ce intilneste tot mai putine contrabalantari,
drept rezultat fiind existenta unui flux deosebit de idei ce se
manifesta tot mai liber, intilnind tot mai putine obstacole. Avind in
vedere puterea de astazi a multimii, orice opinie ce ar poseda
suficient farmec ar capata o putere tiranica, incit era gindirii
libere ar disparea pe mult timp.