Psihologia maselor
Presa detine si astazi o anumita putere dar numai fiindca oglindeste opiniile multimii. Devenind un agent informational, presa s-a dezis de implementarea in masa a carorva doctrine. Oare unde s-ar putea gasi astazi un ziar atit de bogat incit redactorul sa-si exprime propriile sale opinii? Ascultarea opiniei multimii astazi este un moment deosebit de important pentru presa si guvernanti. Ce ecou a avut o actiune sau un proiect legislativ – iata ce trebuie ei permanent sa cunoasca.
Cindva se spunea ca politica nu trebuie sa se conduca de sentimente si pasiuni, insa ce e de spus astazi cind politica tine tot mai mult de starile de spirit a unei multimi instabile, supunindu-se sentimentelor si nu ratiunii. Cauzele relevate de Mc Dougall genereaza o lipsa de posibilitati pentru guvernatori in a conduce cu opinia publica. Oamenii de stat in loc sa directioneze opinia multimii, o urmeaza si aceasta le sorteste unei instabilitati permanente in fapte .
E deosebit de importanta elucidarea
caracteristicelor specifice ale unor multimi, ce au fost instituite
de constitutiile statelor democratice contemporane :multimea
electorala si cea parlamentara.
Calitatile preponderente
ale multimii electorale sunt irationalitatea, lipsa unui spirit
critic, incredere naiva si unilateralitate. Liderul trebuie sa
cunoasca cum sa placa, sa fie atragator, sa stie a folosi pasiunile
multimii. E necesara distrugerea pozitiilor oponentilor fara insa a
face uz de argumente rationale, caci ele nu servesc la nimic.
Programul electoral nu trebuie sa fie prea categoric, aceasta va da
posibilitati de opozitie concurentilor. Promisiunile exagerate
impresioneaza la moment si apoi nu obliga la nimic. Se poate observa
si actiunea factorului sugestiei. Oratorul ce va sti sa o foloseasca
si va gasi o noua formula verbala ce va oglindi opinia majoritatii va
invinge cu siguranta
Multimile parlamentare sunt la rindul
sau neuniforme si nonanonime. Regimul parlamentar este idealul
tuturor popoarelor civilizate contemporane, insa la baza lui s-a pus
o conceptie psihologica eronata : precum ca mai multi oameni ar putea
lua o hotarire mai inteligenta decit fiind putini. Romanii spuneau :
Senatores omnes - boni viri, senatus romanus - mala bestia, iar Solon
mentiona :”Fiecare atenian in parte e o vulpe hitra, dar cind
atenienii se string la adunarile populare in Pnix devin o turma de
oi”. In fiecare partid exista un lider care directioneaza
opinia, deputatii fiind in plus constrinsi de opinia electoratului
sau. Daca un parlamentar ar propune un proiect legislativ ce ar
ridica inlesnirile acordate cetatenilor, alti membri simtind frica in
fata opiniei alegatorilor sai vor vota mai mult decit probabil
pozitiv cu toate ca aceasta actiune ar putea influenta negativ
bugetul statului. Lebon cercetind aceasta problema spunea ca ar fi
stupid de considerat ca patruzeci de academicieni ar actiona altfel
decit patruzeci de cumetre consatene. Trecind cu vederea problemele
date, parlamentele sunt inventia superioara gasita de popoare pentru
autoguvernare si intru limitarea posibilitatii unei tiranii
personale. Parlamentul e idealul elitei umane. De fapt,insa
parlamentul prezinta un pericol dublu : guvernare instabila si
limitarea progresiva a libertatii si initiativei personale. Aici s-ar
putea aminti citatul lui Zinoviev :”Ideile adinci si veridice
sunt individuale, iar cele false si superficiale sunt de masa. In
multime poporul cauta orbire si sensatie.”
Care ar
fi atunci elementul-nucleu al unei multimi, catalizatorul opiniilor
si actiunilor sale? Desigur ca liderul multimii.Rolul marilor lideri
este de a crea o credinta, fie aceasta religioasa, politica sau
sociala, intr-o opera, idee sau om.A-i da omului credinta inseamna
a-i inzeci puterile.Liderul multimii deseori singur este hipnotizat
de idee devenind apostolul ei. Totul tace in fata convingerii sale
absolute, interesele personale, familia – totul fiind jertfa
ideei. Fiind deseori o personalitate intr-un anumit sens anormala
liderul multimii revoltate devine inima ei concentrind in actiunile
si cuvintele sale quintesenta pasiunilor si sentimentelor ale
supusilor sai. Anume seminebunii ca Pierre Lermitt si Luther au
zguduit lumea. Deosebirea dintre un lider adevarat al multimii si un
simplu om politic e evidenta. Danton ramine a fi un orator abil, un
mester al subtilitatilor de stil, pe cind Robespierre e un proroc,
pentru el lupta pentru putere si lupta pentru interesele poporului
sunt identice.
O calitate importanta a unui lider de
multime este predominarea curajului asupra intelectului. Oameni
capabili sa analizeze situatia si sa propuna o iesire din situatie in
politica ca si peste tot sunt multi. Insa teoria adevarata si
rationamentul abil nu inseamna nimic fara o vointa a actiunii si
convingerii de oameni. Deci cutezanta, curajul sunt calitati ce
transforma posibilitatea in realitate, rationarea in actiune.
Gustav Lebon
vorbind despre lideri spunea ca : ”Liderul multimii poate fi
uneori inteligent si invatat insa in general aceasta ii este de
prisosinta mai mult decit necesar. Observind complexitatea
lucrurilor, dind posibilitate de a le analiza si explica intelectul
manifesta indulgenta si esential slabeste intensitatea convingerii
necesara propagatorului Marii lideri ai tuturor epocilor si indeosebi
a celor revolutionare au fost oameni limitati desi faceau lucruri
mari.
In prezent fenomenul multimii este in
crescinda activitate, situatiile in care guvernele nu a putut actiona
vehement si rapid devenind posibilitati de manifestare a intereselor
specifice de masa, instrument al promovarii fiind in primul rind
violenta .
Voi mentiona doar doua situatii curente
si bine cunscute de opinia publica fiind destul de bine luminate de
mass-media. Prima miscare de masa pe care as vrea sa o elucidez este
mineriada sfirsitului anului 1998 din Romania. Analizind cele
intimplate putem vedea ca principiile unei psihologii de masa sunt
respectate intru totul. In primul rind au fost un sir de actiuni
nepopulare din partea guvernului incercarea de a inchide minele
aprinzind nemultumirea masei de mineri. Actiunile fortelor de ordine
fiind nu in calitate de bariera ci drept un catalizator ce a marit
convingerea multimii precum ca statul a devenit inamicul lor si unica
iesire este continuarea ostilitatilor. Flacara acestei convingeri a
fost atit de mare incit populatia ce intra in contact cu multimea
minerilor isi exprima simpatiile fata de actiunile grevistilor. In
opinia minerilor Bucurestiul a devenit centrul nedreptatii
simbolizind actuala putere de stat, populatia bucuresteana devenind
un indirect inamic al revoltatilor. Propunerile de conciliere
inaintate de stat au fost acceptate nu deaceea ca minerii au vrut-o,
ci deaceea ca a vrut-o Miron Cosma carismaticul lider al
combatantilor, prin hotarirea sa s-au oprit din mars mii de oameni,
situatia in care Cosma nu ar fi vrut-o fiind un probabil inceput de
razboi civil. Intelegerea a fost semnata si parea ca totul s-a
sfirsit, insa nemultumirea gemea in inimele multiimi care a fost
oprita din mersul sau spre simbolul nedreptatii : Bucuresti.
Conflictul a trecut doar in stare latenta, izbucnind din nou dupa ce
liderul minerilor a fost condamnat la 18 ani de inchisoare. Cosma, ce
prin potentialul sau carismatic poate incepe razboi civul, e
arestat, minerii sunt alungati in custile sale si ar parea ca totul
s-a sfirsit cu bine, insa evenimentele derulate doar au amplificat
latentul potential distrugator al multimii nesatisfacute, si noile
nelinistiri nu se vor lasa asteptate.
Aici ar putea fi
mentionat opinia lui S.Moscovitchi care spunea ca :”Personalitatea
sau individul aparte isi pastreaza statutul de obiect de cercetare
predominant… Insa in lume se constituie si se foloseste
psihologia multimii…Daca ar fi privite fara prejudecati
razboaiele etnice, violenta in orase, conflictele rasiale si cele
sociale, psihologia multimii ar fi recunoscuta forta lor de miscare.”
Un alt fenomen ce tine de cele prezentate in aceasta lucrare ar fi reactia curzilor la arestarea liderului national Mustafa Odjalan. Acest fenomen ne demonstreaza inca odata rolul deosebit de importrant al unui lider carismatic in cadrul unei multimi si elucideaza masstabele puterii lui practic nelimitate asupra membrilor multimii dominate. Incercarea de a inlatura liderul amplifica reactia multimii ce ar putea fi comparat cu sindromul de abstinenta caci liderul este drogul multimii.
Elementul ce instituie influenta liderului asupra multimii este desigur misterioasa sa autoritate. In autoritate sunt reunite doua calitati ale liderului: convingerea sa luminoasa si curajul autentic. E ceea ce a aparut in gindirea germana si apoi in cea americana sub denumirea de “carisma”. Termenii de “autoritate” si “carisma” pot fi inlocuite unul de altul doar cu unele rezerve.
Pentru psihologia multimii autoritatea este o
conditie a puterii, pe cind carisma luata in aspect istoric
reprezinta o forma specifica a autoritatii. Cu alte cuvinte nu poate
fi o situatie cind puterea ar depinde sau nu de autoritate. Orice
putere se bazeaza pe ea: cind liderul isi sugruma autoritatea, nu-i
ramine decit bruta violenta a unui tiran. Autoritatea depinde in
primul rind de un dar initial, de o potenta innascuta ce nu se supune
analizei.
E cunoscut ca de la unele personalitati de la
nastere emana fluide ale puterii, natura carora e complicat de a o
defini. Autoritatea carismatica are aceeasi provenienta ca si
dragostea, ea nu poate fi explicata decit ca actiune al unui
inexplicabil farmec.
Astazi
majoritatea marilor cuceritori ai sufletelor nu mai au altare, dar ei
au statui si imagini, cultul ce le este creat nu se deosebeste prea
mult de un cult al trecutului. Incepi cu incetul sa patrunzi in
filozofia istoriei doar intelegind esenta fundamentala a multimii:
pentru ea trebuie sa fii Dumnezeu sau nimeni.